Inima nu are cum sa refuze nimic din ceea ce i se ofera...bun sau rau, mult sau putin. Inima este nemarginita si atotcuprinzatoare. Inima primeste, accepta, invaluie, acopera, rabufneste, tainuieste, asteapta....
Ii privesti intinsul si cand vrei sa-i cauti celalalt mal te izbeste orizontul....
Lasi briza ei sa iti mangaie chipul si parul si cand vrei sa vezi cat poate sa faca asta descoperi ca daca ai rabdare si esti in locul potrivit nu va inceta niciodata sa te dezmierde...
Ii urmaresti cu interes valurile ce-i perturba suprafata si inainte sa stii de ce s-au iscat ea le lasa sa se sparga de mal....
Cand te atinge pentru prima data te cuprinde cu fiori reci care-ti strabat trupul si inainte sa intelegi de ce te invaluie si n-ai mai vrea sa pleci niciodata...
Vrei sa o cuceresti asa ca te aventurezi din ce in ce mai adanc in necuprinsul ei. Incepe sa ti se dezvaluie cand iti faci curaj, iti tii respiratia si te scufunzi in ea. Incepi sa intelegi ca nu e doar o intindere de albastru. E o alta lume. Daca ai rabdare epavele ei iti vor povesti despre cei ce-au cucerit-o. Stancile ei iti vor povesti despre cei ce-au impietrit-o. Abisurile ei iti vor povesti despre cei ce-au ranit-o profund. Si cu fiecare poveste pe care o asculti intelegi ca" Inima este ca marea, pastreaza in adancul ei tot ce a primit."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu