Sunt de parere ca oricat de precauti am fi in viata avem aceleasi doua sanse egale ca si probabilitate de infaptuire atunci cand vine vorba de oameni si de relatiile pe care le legam cu acestia: sa iasa bine sau sa nu... Asa ca rezervele in a oferi incredere sunt nejustificate.
Ia toata increderea mea...Daca nu vei stii ce sa faci cu ea...vina ta. Macar nu imi chinui creierii si asa fragili cu intrebari despre cum ar fi fost daca aveam incredere. Pana la urma nu am cum sa-mi dau seama daca un om merita increderea mea. Singura metoda e sa i-o ofer si sa vad ce face cu ea... Abia atunci pot sa trag concluzii.
Crede...e primul pas spre implinire.
Buna ziua!
RăspundețiȘtergereE adevarat ca in viata trebuie sa avem incredere in noi, dar si in altii. Dar ce sa faci cind cel de langa tine, in care ai toata increderea, nu stie decat sa te aduca in starea de a nu mai avea tu incredere in tine, ca sa nu mai vorbim de lipsa totala de incredere pe care o are el in tine? Cum trebuie sa procedezi, ce dovezi sa-i mai aduci? ... In final, ajungi la concluzia ca ai obosit sa tot aduci argumente, ca totul se reia la infinit ca intr-un cerc vicios din care nu mai ai scapare. Solutia ? Pleaca, nu se merita...
Buna!
RăspundețiȘtergereConsider ca increderea nu este un concept de sustinut si argumentat. E ca adevarul : este sau nu este. E trist intradevar atunci cand increderea nu este reciproca...si daca alegi sa pleci macar poti sa pleci cu sufletul impacat ca ai facut tot ceea ce a tinut de tine. Mai mult decat sa te increzi total in omul de langa tine nu exista. Poti sa speri ca o noua sansa iti va aduce mutualitate.