Pentru ca.

Pentru ca te iubesc. Pentru ca ma iubesti. Pentru ca ai parul cret si nebun. Pentru ca ai ochi imensi si expresivi. Pentru ca ai buze moi si delicioase. Pentru ca ai gatul lung. Pentru ca sanii tai incap perfect in mainile mele. Pentru ca esti calda si primitoare. Pentru ca ma suporti. Pentru ca sunt copil. Pentru ca sunt femeia ta. Pentru sunt...celalalt eu. Pentru ca esti aici mereu. Pentru ca ai ramas langa mine atunci cand a fost greu. Atunci cand am gresit. Atunci cand am tipat. Cand am plans. Am ras. Am batut din picioare ca un copil   razgaiat. Am fost deznadajduita. Trista. Nervoasa. Dezamagita. Infidela. Ai fost aici mereu. Si stiu ca aici e singurul loc din lume unde ai vrea sa fii. Unde as vrea sa fii. Nu mi-ai promis nimic dar mi-ai oferit totul.

Pentru ca esti tu ... te iubesc!

Furtuna a trecut...

    Au trecut exact 3  luni de cand nu am mai scris nimic. Am simtit nevoia sa dispar. Sa traiesc singura furtuna. Sa nu imprastii durere mai mult decat o facusem deja. Sa nu imprastii indoieli sau ganduri, seminte pentru tristete.
    Si a trecut furtuna. M-am linistit. Ne-am linistit. E calm, e cald, e suflet. E ceea ce imi doream. Asta am asteptat. Pentru asta a meritat fiecare secunda in care am suferit pana acum, fiecare lacrima ce a curs vreodata din ochii mei, fiecare moment in care am simtit ca turbez de furie, fiecare clipa de singuratate.
    Iti multumesc ca existi.